CARTILE LUI DAN TIPURITA

Image7088.1-10    IMG_6588     CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE 

 PLECATI, PAMANTUL SE MUTA   FILOGENIE FINAL   VANZATORUL DE ILUZII FINAL

DIAMANTE PE COROANA ALBA FINAL   HETEROZIS FINAL   GOOD BYE FLORIDA FINAL   VERSURI DE DEMULT FINAL

Anunțuri
Publicat în CARTILE LUI DAN TIPURITA | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

MOMENTE DE MEDITAȚIE. POEZIE, MUZICĂ, IMAGINI

Să se îmbrace cerul în lună plină

Nu vulturii învaţă frunzele să zboare,
cum nu întunericul îşi doreşte lumina,
în curgerea ceţii îmi caut celula
pierdută ca într-un râu de fluide epitelii,

m-aş dezbrăca de noapte ca de iarnă câmpul,
sunt eu, verdele muşchi de copac,
îmi caut nordul prin pădurile pielii,
e atâta spaţiu în tăcere, să tac,

aş vrea să înţeleg crezul pădurii,
e-n ea, poate, viaţa fără lumină,

dar,

mai bine aştept în poiana de stele
să se îmbrace cerul în lună plină.

Publicat în BIOSONETE | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

uneori

Imagine similară

îmi trăiesc timpul ca pe o simplă părere
poate pentru că el
e mult mai târziu decât mine
sau pentru ca numai mie
la nașterea fiecărei celule
să-mi apară–n priviri din nou răsăritul

am învățat
cu zilele triste să mă-ngrop în uitare
fără remușcări să întârzii la veșnica mea pomenire
și poate de aceea uneori m-aș lepăda
fără regret de răsuflare
ca zborul păsării de-o nevăzută aripă

de foarte demult
nici un imn de recunoștință
nu i l-am mai închinat pulsului
mereu am stat adăpostit în pântecele pielii
ca într-o cetate și
mi-am apărat dreptul sacru la bucurie
în acest spațiul al meu
de aer cucerit cu trăirea / pentru care /
i-am zdrențuit mersului cărarea

și numai uneori
când fuga nu m-a mai putut ajuta
în glezne i-am ținut înfășurată alergarea

Publicat în Galopul alb | Lasă un comentariu

spiritul dimineții

Imagini pentru imagini frumoase cu zorii de zi

stau sub șopronul pielii și privesc
cum mi se agață vocea-n dinții nopții
nici măcar auzul nu mai pleacă din patul tăcerii
se poate zări cum îmi pătrunde vântul
ca o lance în rana albă a coastei

și chiar
mă străduiesc să-mi lămuresc originea primată

-altfel de ce am senzația că sunt prea puține crengi
de care să-mi pot agăța frica de noapte ?

prea îmi simt vocea mușcându-mi vocalele

dar acum
ar trebui să admir mitoza celulei de lumină
va sosi curând o dimineață vie
se aude respirația aburindă a unor raze sălbatice
și foarte curând vom ieși în arena zilei
toate gratiile întunericului se vor nega
va exista numai spiritual dimineții
ascuns în propria strălucire / și atunci /
chiar voi putea sta de vorbă cu Dumnezeu

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

abia atunci

Imagini pentru imagini frumoase cu ivirea zorilor

îmi caut liniștea în abisul simțirii
în strigătul privirii oarbe de-ntuneric
în parfumul epidermei bronzate-n mângâiere
și n-o găsesc

martor mi-e pulsul dintre două diastole

și atunci timid încep să gândesc
cum dimineața de mâine
va fi condusă
la altarul celui de al treilea cântat al cocoșului
cum își va trage după ea trena de mireasă
cu cele dintâi cuvinte trezite / așa /
ca pe o mai veche taină a poeziei

și gata

sub cerul pleoapei voi putea auzi
galopul cailor albaștri
iar acolo
în pântecul lor voi zări desigur
iarba neagră a nopții mistuindu-se
și deja
în zare se va ridica fanionul plecării
primele raze își vor putea strânge mâinile
ca o imensă pace
a iluminării de zi

Publicat în Galopul alb | Lasă un comentariu

o bacoviană

Imagini pentru imagini frumoase cu ploaie de toamnă

din nou mă lovește în zâmbete ploaia
nici să mint nu mai am loc din cauza ei
e ca o zbatere a sângelui încarcerat în vene

m-aș lepăda de ea
ca de o dușmănie a sănătății trăite
dar îmi simt atât de udă cămașa încât
parcă mereu mi-ar copia prin piele
fiorul visărilor tânguite

îmi transcrie porii mângâierii
cu razele dreptei sale închipuiri
și acum poartă prin lume o trenă de vânt
lungă cât o dulce tânguire orientală

iar mie acolo sus deja
în pastorala alpină a sufletului îmi ninge

câteva șoapte alese îmi rabdă cu migală tăcerea
în infinitul fluid al plânsului de toamnă
în doinirea atâtor zâmbete triste

și tocmai acum
de dincolo de smalțul albastru-lucios al vederii
mă istovește cerul
în oglinda frunzei îngălbenite de vreme

Publicat în Galopul alb | Lasă un comentariu

acoperișul zborului alb

Imagine similară

îmi modelez zilnic amfora de lut
aici îmi țin într-o mai bună păstrare anii
i-am turnat în ea unul câte unul
așa cum sunt ei reci și fluizi
o băutură insuficientă pentru buzele vremii

Doamne ce fericită va fi setea pământului !

întâi
mi-am curs în palmă toate zilele verii
ca pe niște monezi reci și ușoare
și desigur cu ele
mi-am putut cumpăra câteva bucurii / câteodată /
trecând chiar prin dreptul famfarei democrației

apoi
mi-am procurat hamuri noi pentru roibii pulsului
mărgele strălucitoare pentru hematiile tinere
pentru gândurile frumoase câteva jucării

și credeți-mă
acestora le mai păstrez încă dinții de lapte
în cutia de bijuterii a naivității
pentru că nici până acum nu m-am putut hotărî
pe acoperișul cărui zbor alb
de pasăre măiastră
să-i pot arunca

Publicat în Galopul alb | Lasă un comentariu

la țărmul clepsidrei

Imagini pentru imagini frumoase cu trecerea timpului

eu cred că numai lumina aceasta
mi-a inventat chipul pe care-l vedeți
chiar și vocea
e o plăzmuire a unei zbateri de aer

altfel
cum aș putea vedea osul păsării albindu-i zborul ?
sau cum aș putea auzi
piuitul puiului în oul încă necreat ?

așa cum stau în cuibul acestei prăpastii
în care mi-am surghiunit gândurile oarbe
și mă las în voia înțelepciunii
cu zeul din templul meningelui

lui i-am oferit mâna
mai tinerei fecioare a ființei
și astfel
în fiecare seară îi pot zări lesne
prin aura lor de-ndrăgostiți
stând la țărmul de jos al clepsidrei
și răsfățându-se
sub cascada mereu curgătoare

a nisipului meu sângeriu

Publicat în Galopul alb | Lasă un comentariu

pulsul de seară

Imagini pentru imagini frumoase de seară

să mă ierte iarba că i-am călcat pe creștet
florile că le-am respirat în alveole petalele
că le-am numărat ofilirea
cum ai rupe din soare cele câteva frunze rămase

atât de galbenă e clorofila căldurii !
polen de aur de culoarea toamnei bolnave

simțurile mele bate în porțile iernii

dar ea e prea ocupată cu deschiderea ei
și nu-mi răspunde decât vântul
pe treptele căruia îmi urc poticnirea

va trebui să mă părăsesc singur de vorbe
să pot mai lesne simți
parfumul viitorilor fulgi de zăpadă
ca pe o cernere a tencuielii căzute
din clădirea prea veche a inimii

și căreia / iată / mă străduiesc
să-i mai adaug câteva rotiri cu o cheie
atât de mult îndrăgită / tocmai acolo /
în dreptul pulsului ei de seară

Publicat în Galopul alb | Lasă un comentariu