MOMENTE DE MEDITAȚIE. POEZIE, MUZICĂ, IMAGINI

Să se îmbrace cerul în lună plină

Nu vulturii învaţă frunzele să zboare,
cum nu întunericul îşi doreşte lumina,
în curgerea ceţii îmi caut celula
pierdută ca într-un râu de fluide epitelii,

m-aş dezbrăca de noapte ca de iarnă câmpul,
sunt eu, verdele muşchi de copac,
îmi caut nordul prin pădurile pielii,
e atâta spaţiu în tăcere, să tac,

aş vrea să înţeleg crezul pădurii,
e-n ea, poate, viaţa fără lumină,

dar,

mai bine aştept în poiana de stele
să se îmbrace cerul în lună plină.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în BIOSONETE și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s