Rămâi pe fruntea mea cunună

Rămâi pe frunte o cunună
de axoni și de dendrite,
spinii tăi din voce sună
a tufișuri aurite,

ești pe brațul meu brățară,
creangă verde,încolăcită,
după lunga zi strivită
sub tramvaiul de aseară,

rămâi pe deget un inel
măcar cât ochiul unui dinte
căci trupul tău mult înainte

mi-a fost  coastă într-un  fel,
și umbra ta mai e castel
visurilor din aminte.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în BIOSONETE și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s