Când ceru-mi ia seninul din priviri
și-mi înnorează irișii-n lumine
îmi picură în candelă amine
pe firele suflărilor subțiri,
prin cugetările greoaie de amiază
vântul lenevește la borduri,
secunda răcoroaselor păduri
o vreau în mine cât e încă trează,
curg aluviuni mâloase printre gânduri,
acum când scriu,în lume plouă, ninge,
himera manechinelor se stinge
pe bulevardul celor patru vânturi,
mireasa mea dansează printre rânduri
cu neuronul evadat de sub meninge.
DAN TIPURITA - SCRIITOR 