Cu ghearele înfipte în clipă

Celula mea divina nu mi-o știu,
cea haploidă din întregul părții,
cea din genomul norului argintiu
ce mi-a dat ploaia pentru câmpul cărții,

nici ursul umărului schiop
jucat în lanț de omoplat
cu ritmul scrierii pe loc
din jarul literei scăpat,

nici scaunul meu cu aripă
cu solzi de lemn, de aligator,
cu ghearele înfipte în clipă,

în albul paginii, orbitor,
când lanul versului înspică.

Florida 26 dec. 2012

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în BIOSONETE și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s