Templul plămânului respiră abia

Pământul și-a trăit jumatate de drum,
demult și-a zidit începutul,
prea seamănă a dâră de fum
zborul aripii de flutur,

templul plămânului respiră abia
prin roșu întuneric, ca vântu-n perdele,
să treacă iubirea din sânge cumva
cu pulsu-n artere curgând paralele,

lumina-i murdară,
cu pete solare,
noaptea-și aruncă gunoaiele-n lună,

ploaia nu spală,
prin crengi de uitare
doar frunzele putrede pământul le înhumă.

Bucuresti 30 oct. 2012

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în BIOSONETE și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s