X X X

Poezia le e urma, mireasa culoare,
trecerea lor printr-o lume de vid
unde nu lipsa gravitației doare,
ci rotirea întru-n suflet arid,

ea nu se mai vede, nu se aude,
e cuib de lăstun nezburat
pentru care tot cerul s-a inventat
cu pielea și formele nude.

E taina rămasă mai presus de înțeles,
zburată din stele
sclipinde,

lumina cerească de har
când ades
cu bezna seninul se aprinde.

Bucuresti 29 oct 2012.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în BIOSONETE și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s