Am smuls cu teama solzii orei

Așteptat sunt de falanga lunii
să-i sărut inelul de argint,
m-am albit destul în sputa lumii
mai tipând, mai nefiind,

răstignit am fost cândva în deșert
cu ventuza soarelui pe chip,
ce-mi căta in loc de ochiul drept
diamantul verii in nisip.

Am smuls cu teama solzii orei,
un balaur mâncator de timp,
cel urcat în cîrca aurorei,
proslavit în muntele Olimp,

am iubit si n-am urât pe semeni,
nici vlastare ramuri,nici bătrâne,
spune cerul că numai ce semeni
din furtuna vieții îti rămâne.

Bucuresti 3 nov.2012.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în BIOSONETE și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s