să ne întâlnim pe fața oarbă a lunii

am rânduit celulele-n țesuturi
cu legea cea mai dreaptă îndrumate
numai privirea
ca un zbor de fluturi fuge
din pleoapele speriate
ochiul inimii îl țin mereu închis
-nu încerca să-l vindeci de orbire !
orbul nevăzut în care mi-s
m-a vindecat de netămăduire
să ne întâlnim pe fața oarbă a lunii
tot nevăzutul să-l privim de sus
prin lentila soarelui
lăstunii să ne zărească cât suntem de sus
acolo
când va fi schimbarea lumii
să ne vedem tineri frumoși și goi
în crucea dimineții
doar pe unii timpul să ne aducă înapoi
să ne auzim mai sus cu o octavă
lângă vioara umerilor doi
ne va fi arcușul
vena cavă
și strună vremea întinsă între noi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Genetica îngerilor și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s