în cromozomi e beznă și A.D.N.-ul e mut

nu sângele șerpit e vinovat
ci toate
celulele- poame în merii omenești
de ele plin mi-e trunchiul ca sacul cu păcate

-îmi ești departe Doamne
în trupu-n care-mi ești !

singur am rămas în scoarță adunat
îmi duc norul ploii atât de negru-n spate
crengile-s pedeapsă
sub ele stau plecat cu toate miofibrele durerii
încordate

nu mă lăsa pradă demonului căzut
el
îmi poartă încă genele căderii
în cromozomi e beznă
ADN-ul e mut în cristalul vocii

în lumini vederii

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Genetica îngerilor și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s