Ce roșii-n sânge frunzele mă dor

pătrund în seară cu ascuțișul gambei
tai aerul prin frunze ruginii
sunt prieten bun cu Dumnezeul Tainei
îi strâng la piept pădurile aurii
pot îmbătrâni cu o înserare
pot trăi mai mult cu un apus
totuna mi-e în îmbrățișare
țin seara viitoare ce s-a dus
îi tăinuiesc negândului un gând
precum tăcerii neauzu-i țipă
de parcă o stea mă leagă de pământ
și trupul din lumină se înfiripă
la noapte îmi voi simți cădera frunzei
din vene picături de hematii
îmi pleacă amintirile ascunse
pe căile regretelor pustii
mă las furat de nesfârșitul tainei
mai sus de aer mai târziu de nor
aud pășind prin puls zeița toamnei

-ce roșii-n sânge frunzele mă dor!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s