coborârea metaforei

Imagini pentru Imagini cu stele căzătoare

am coborât din spaţiu şi locu-a rămas gol
migram o nesfârşire pe propria orbită
eu locuiam demult pe-o stradă-n neuron
în casa din spre soare
etajul de-o clipită

aş fi rămas acolo dar am văzut minuni
poetul mă cerea cu viaţa veşniciei
rădăcini de slavă prinsese-n rugăciuni
îngenunchiat în faţa icoanei
poeziei

i-am zărit privirea ca o cometă sus
urcase pe o stea şi-a coborât la prima
vorbea cu îngeri graiul cuvântului nespus
pe care numai eu îl auzeam
cu rima

călătorise mult pe-un roib de vis rotat
îi aud galopul în pulsul din spre sânge
în ritmul unui vers mereu neterminat
pe care ochiu-l râde
ca şi cum râsu-ar plânge

atunci am părăsit lumina care-am fost
şi-am coborât din spaţii cu mersul şi nemersul
mi-a învăţat vocala lucirea pe de rost
cu sensul din spre îngeri

să-i strălucească versul

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în nenominalizat și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s