trezirea

Imagine similară

se dezbrăcase noaptea
de bluza cu răcoare
era o indecenţă în inocenţa sa
un decolteu de raze trezite fără soare
cu străluciri de piele albă
m-amăgea

simţeam în ochii mei ceva născut erotic
şi parcă tot pământul era un baldachin
din cusătura pernei îmi strălucea
hipnotic
o stea care căzuse din cer
într- un suspin

poate-mi murise clipa trezirii chibzuite
trăiam în două lumi neîmpărţit sau rupt
prin piept rostogoleam
în răsuflări grăbite
hodorogind o piatră pe-un povârniş
abrupt

parcă-un obraz de aer mă ascundea de mine
iar eu orbeam trezirea
cu-un cearcăn indecis
sub cristalin ascuns îi şopteam retinei
c-aş sta în orbul ei cu visul
neînchis

măcar cât lumânarea arde în atom
cât buza unui puls şopteşte-o poezie
cât schimb un rând de gene
pe-un ram de cromozom
şi-ascult un tril de mierlă
cum mi se-arată mie

până îmi pleacă duhul nopţii-n sens contrar
căutând celule cu citoplasme treze
iar eu picta-voi ziua
cu geana pleoapei iar

clipind câte-o secundă cât ora
spre amieze

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Încoronarea macilor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s