să nu miroase mierea a florile de ieri

Imagini pentru imagini suprarealiste cu oameni

sunt eu cel de pe strada unei artere-anume
nu pot fi la fel cu cel pe care-l știu
am fost adus de-un țipăt neplâns pe-această lume
mama mea e-n versul metaforei ce-o scriu

nu-i rimă mai iubită decât un glas de mamă
e cât o lume de astăzi trăită în trecut
e ca o amintire pe care-o lași în vamă
scrisă pe o piatră cu osul tău de lut

ea mi-a găsit un nume pictat pe ramul ploii
pe vântul ce mă-mbracă cu aer respirând
mi-a dat și Carul Mare să leg cu seara boii
cu el să îmi duc zilele trăirii pe pământ

m-a ferit de vicii nu-s sugrumat de rele
dar am rămas tot rob ideii că exist
am lama vieții-nfiptă în piept până-n plăsele
de-aceea râd cu plânsul iar zâmbetul mi-e trist

urc vene și artere cu ora mea exactă
mai răscolesc dorințe înăbuș neplăceri
aduc în stupul minții mereu o altă matcă
să nu-mi miroase mierea a florile de ieri

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Încoronarea macilor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s