Arhive lunare: Septembrie 2017

ploaia albă

s-a spart coaja cerului şi curge albuşul ploii pe sub norii grei sunt vinovat de toate Demiurge de spartul cojii umerilor mei de pasărea ce m-a umbrit cu zborul aici în crângul ochiului închis de-nvieţuirea ploilor cu norul cel ce … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Etichetat | Lasă un comentariu

într-un catren de viață

mă pedepseşte gândul omenesc că-l voi închide-ntr-o cazarmă vie într-un catren de viaţă mai firesc decât o şoaptă dintr-o poezie eu nu îmi fac decât o datorie de-a-mi asculta porunca mai ales acum când printre gene îmi adie un zbor … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat | 1 comentariu

pasărea măiastră

eu încă mai cânt la o strună secretă aici lângă frigul învechit de idei mai schimb câte-o vorbă cu-un nucleu de cometă când noaptea mă cheamă în mrejele ei mai şterg amintirile zilei de praf pe etajerele alb prăfuitelor tâmple … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Lasă un comentariu

petalei înflorite din cuvânt

eu cred că am o voce-n fiecare genă a mea un har al meu plăpând şi-o umbră rece de portret în care mă recunosc în stelele căzând nu în surparea lor către abisuri ci-n strălucirea aerului sur torţă arzândă-n gânduri … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Lasă un comentariu

cugetări exotice

locuiesc pe strada Simon Bolivar aici îmi ţin punctele de vedere atârnate ca rufele pe sârma adevărului din când în când răsucesc robinetul vorbirii spre cei trei castani din dreptul vederii cu un torent de respiraţii plătesc întreţinerea trupului mai … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Lasă un comentariu

planetele sure

privesc pământul de la înălţimea umbrei îl pot atinge cu talpa vederii îl pot mângâia cu bastonaşul retinei dar îl pot zări şi de la anii lumină cu metafora versului de acolo îmi pot roti planetele tâmplelor sure cometa frunţii … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Lasă un comentariu

cu grația iubirii

poate nici Dumnezeu nu mai e cel de la început cum nici soarele nu este numai al dimineţii acum contemplu ruina mistică a asfinţitului cuget că ziua ce a trecut a fost o murdară perversiune a trăirii s-a dat lupta … Continuă lectura

Publicat în Dreptul de a fi neuitaţi | Lasă un comentariu