s-au înroşit zorii de prea plictisul nopţii
la umbra aerului înalt se răcoresc în nori patru delfini
e aici o pădure fluidă cu frunzele înspumate
auzi căldura solidă vorbind cu apa de stâncă
de parcă
oceanul tuturor nopților
ar fi naufragiat pe plaja acestei dimineți
iar mie
mi s-ar fi salvat inima pe creanga unei artere
o simt ca pe o pasăre
care-şi cântă balada navigării prin viaţă
acum
când mi-am zugrăvit alţi ochi pe tencuiala frunţii
şi pot lesne zări aura îngerilor tâlhăriţi de clipiri
şi pe dumnezeul lor
ce încă mai lucrează la modelarea lutului
zămislindu-mă pentru o nouă zi
un homo sapiens timid
şi acvatic
DAN TIPURITA - SCRIITOR 