abia atunci

Imagini pentru imagini frumoase cu ivirea zorilor

îmi caut liniștea în abisul simțirii
în strigătul privirii oarbe de-ntuneric
în parfumul epidermei bronzate-n mângâiere
și n-o găsesc

martor mi-e pulsul dintre două diastole

și atunci timid încep să gândesc
cum dimineața de mâine
va fi condusă
la altarul celui de al treilea cântat al cocoșului
cum își va trage după ea trena de mireasă
cu cele dintâi cuvinte trezite / așa /
ca pe o mai veche taină a poeziei

și gata

sub cerul pleoapei voi putea auzi
galopul cailor albaștri
iar acolo
în pântecul lor voi zări desigur
iarba neagră a nopții mistuindu-se
și deja
în zare se va ridica fanionul plecării
primele raze își vor putea strânge mâinile
ca o imensă pace
a iluminării de zi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Galopul alb. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s