Arhive lunare: aprilie 2018

cu vocea epidermei

  m-am îmbrăcat şi astăzi cu trupul nou schimbat cel colorat cu bronz de vânt în lutul dermei pe care-l ung cu mirul soarelui sărat şi-i spăl cu luna somnul ca pe obrazul pernei m-aş dezlega de cele deşarte câte … Continuă lectura

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

dragul meu

ţi-aş expedia câteva rânduri aici în plicul acesta galben al frunzei pentru că în staţia crengilor din când în când ştiu că se mai poate opri trenul poştal al adierii şi îmi pot trimite spre tine astfel toate gândurile trupului … Continuă lectura

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

întâmplarea

de astăzi mi-am vindecat timpanele de orbul auzului acum pot simţi umbra mişcătoare a aerului adiat printre nervurile frunzei sunt vrednic de vederea vibraţiei clorofilei aud cum se deschid porţile ruginite în castelul rădăcinilor pentru că e o bucurie să … Continuă lectura

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

înfloritele magnolii

haideți să trăim ca într-o poezie frumoasă ! pe aici nu mai e loc nici pentru gestul plecării ni s-a cuibărit în rotulele mersului o boală ca un morb al degenerării până și buna noastră credință s-a îmbrăcat în blugii … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

te poți îmbolnăvi

poți fi bolnav de aer și rănit de glonțul tras cumva prin țeava nării pe care în plămâni l-au otrăvit cu preaîntunecimea răsuflării poți fi ucis numai cu un cuvânt țâșnit din arcul coardelor vocale săgeată de blesteme câte sunt … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

dragoste de țigan

iubito-ţi recomand un trai nomad sub cortul zilei casă ca de piatră eu pot să-ţi sap în râul lunii vad pentru căruţa inimii de şatră să ne iubim sub coviltirul scund cât sorb din miezul nopţii răsăritul ca ochi de … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

perla de lumină

ia-mi bandaju-acesta al cărnii de pe trup și sfărâmă-mi albul steril din ghipsul pielii să-mi rămân doar șiră de oase ce se rup în tăcute versuri pe mările cernelii mă voi dărui privirii să mă vezi cum îmi deschide noaptea … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu