Arhive lunare: mai 2018

la vest de stânca parotidei

am reuşit să-mi împachetez cu grijă zilele trăite pe câteva le ţin dosite în colţul cel mai umed al ochiului arareori ies la vedere chemate de aroma vreunui zâmbet tandru uneori mă strigă pe nume numai aşa pentru a-şi memora … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

o nouă vedere

nu de adâncul pământului am reuşit să mă vindec pentru că şi eu sunt una dintre celulele lui ci de aerul cerului cel rănit de prealunga armă a răsuflării sau de curgerea prea fierbinte a ochilor mei prin râurile abruptului … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

lungul drum al frigului spre vară

gestul crengilor a început să foșnească prin muta lor vorbire bate un vânt de cuvinte e o șoptire discretă ca a frunzelor de toamnă chiar acum s-a apropiat de sfârșit gestația iernii și curând va începe nașterea distocică a primăverii … Continuă lectura

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

cu albastru senin

s-a decretat lăsarea la vatră a claxoanelor va fi în sfârșit liniște în orașul timpanului vom auzi doar fâlfâitul aripilor de argint porumbeii poeziei vor putea zbura liberi pe stânca parotidei va crește din nou floarea șoaptelor frumoase vor putea … Continuă lectura

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

spre cuibul amiezii

până la capătul vederii e o cale de o azvârlire de privire sau de mijirea unei noi închipuiri așa precum ai traversa viața cu pași mărunți ocolindu-i gropile anilor ei ca pe o amăgire o clonare a nimicului pentru vidul … Continuă lectura

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

ca la gambitul zilei

în scoarţa cerebrală pe dreapta şi mai sus locuiesc pe-o stradă într-un cartier cu sfinţii acolo-mi duc povara cuvântului de spus trăgând de frâul limbii la căruţa minţii de multe ori îl port precum cataramanul pe ape liniştite alteori cuminţi … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Lasă un comentariu

arcul fermecat

  mai port la brâu jungherul zilelor de ieri cu el împartu-mi încă feliile de viaţă cu firmituri mai umplu punga de păreri ce-mi vor hrăni ideile schimbărilor la faţă cât sângele-n artere mă leagănă prin corp mai duc încă-n … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu