Despre mine

activitate literară și profesională

Dan Tipuriță este fondatorul poeziei biogenetice

8 decembrie 1943 s-a născut la București, într-o familie de intelectuali.

În adolescenţă a frecventat cenacul Theodor Neculuţă, fiind coleg de cenaclu cu viitorul poet Adrian Păunescu, amândoi având aproximativ aceeași vârstă (15 -16 ani)A debutat la 16 ani  în revista  Luceafărul. În continuare i s-au  publicat la această revistă și alte poezii uneori numai fragmente în special la rubrica Dintre sute de catarge condusă la acea vreme de poetul Gheorghe Tomozei .La poșta redacției, acesta l-a încurajat . A urmat liceul I.L. Caragiale pe care-l absolvă în 1961. Era considerat poetul liceului, își recita poeziile proprii la serbările școlare 1966 absolvă cursurile facultăţii de Medicină veterinară obţinând diploma de doctor veterinar. Începe activitatea în producţie ca director de fermă la o unitate de stat din apropierea Bucureștiului dar, datorită funcției, fără posibilitatea de a face navetă. Se întrerupe definitiv legătura cu foștii colegi de cenaclu
1971-1978 a frecventat sporadic cenaclurile literare NicolaeLabiş, Săptămâna, publicând în reviste literare. A urmat apoi o perioadă în care a continuat să scrie dar nu a mai ținut legătura cu revistele literare pentru a mai publica. Deținând diverse funcții de conducere în Ministerul Agriculturii timp de aproape 30 de ani nu a mai fost prezent în cercurile literare .În anii 80 i s-au publicat două cărți de specialitate la ed. Ceres

-Începând din 2012 publică la Editura Semne zece volume de poezie : Versuri de demult, Diamante pe coroana albă, Goodbye Florida, Vânzătorul de iluzii, Heterozis,  pe care le grupează apoi în Filogenie (volum antologic) și în continuare Plecați, Pământul se mută !, Cromozomi din genunchi de femeie, Magia eredității, Genetica îngerilor. Apoi, din 2016, la editura Betta, publică volumele de poezie –A.D.N.-ul fericirii, Să ne iubim deșertăciunile, La sărbătoarea genei cu dragoste, Dreptul de a fi neuitați ,  în noiembrie 2017 volumul – Influxuri exotice; şi în 2018  volumele de poezie, încoronarea macilor, diastola zborului alb și Zâmbetul se naște în nervul vag. Trimite spre publicare la ed. Tracus Arte cel de al XIX-lea volum – La vest de stânca temporalului. Are în pregătire vol. Poezia biogenetică și referințele sale critice. A fost evidenţiată originalitatea viziunii  biogenetice asupra modului de a gândi și a scrie poezie. Este prezent în colectivul de redacție al revistei on line Dialoguri Culturale. A participat cu grupaje de poezii în volumele colective

1.- Meridiane lirice-Antologia universală a poeților români contemporani –volum de poezie  ed. Armonii Culturale 2012

2-  Paradigme virtuale  – volum de poezie  ed. Pim 2014

3.-  Antologie de cenacluvolum de poezie

Extrase din referirile critice asupra poeziei biogenetice 

Despre poezia biogenetică a lui Dan Tipuriță au scris referințe critice următorii critici literari și scriitori   –  Victor Atanasiu, Ion Dodu Bălan, Geo Călugăru, Gabriel Cheroiu, Ana Dobre. Aureliu Goci, Nicolae Georgescu, Lucian Gruia ,Elisabeta Iosif, Vasilica Ilie, Ion Lazu,  Eliza Roha, Doina Sterescu Sântimbreanu , Gheorghe Stroe, etc.(în ordine alfabetică)

Victor Atanasiu:

Întreaga lirică a lui Dan Tipuriţă este, aşadar, o epopee, împărţită în nenumărate cânturi, care dă semnele îmbucurătoare că încă se va continua, un cânt de dimensiuni fără margini, dar nu unul al nibelungilor sau al lui Roland, ci unul al cufundării în neant şi al reapariţiei din el, al tragicului îmbucurător al dizolvării spre reclădire, al presimţirii sunetelor de tobă în tăcerea desăvârşită, şi al zgomotului şi al furiei, cum ar fi zis Faulkner din care se va ivi tăcerea, extinţia întunericului a  fiinţei poetului dizolvat în cosmos şi a cosmosului întrupat în fiinţa poetului.  

Ion Dodu Bălan: 

Poetul Dan Tipuriță reușește o metamorfoză uluitor de îndrăzneață, aproape impudică în ochii esteticii tradiționale, printr-o evidențiere a părților anatomice proiectate în lumea exterioară și în lumea lăuntrică . În acest proces, poetul reușește un miracol, o mică geneză a vieții și a omului în carne și oase cum se zice în univers, situație reflectată poetic prin viziunea medicului poet și a vocabularului introdus de el pentru prima dată în poezie

Poezia biogenetică a poetului Dan Tipuriță este un rod al simțirii și al minții care percepe omul și lumea într-o viziune anatomică. Cu termenii de specialitate din profesia lui, el înnoiește limbajul poetic, păstrând nuanțele și proporțiile, cum marele poet Ion Barbu a adus din matemetică, geometrie și astronomie termeni care-i disting exprimarea originală. Poetul își gândește  poezia ! 

Geo Călugăru: 

Socotind-o, la figurat vorbind, ca pe o fiinţă umană, poezia biogenetică  a domnului Dan Tipuriţă  vă va lua de mână şi vă va conduce prin ţara cromozomilor, prin ţinutul organelor hematopoetice, cele făcătoare de minuni sangvine, în castelul lacrimii, prin crângul luminos al surâsului, printre oglinzile citoplasmei, veţi fi îmbărbătaţi de clopotul pulsului de seară. Şi chiar dacă în pupile va începe să vă înăbuşe fumul nevedeii veţi începe să simţiţi parfumul  unui vis ciudat, veţi coborî cele câteva trepte ale neuronilor şi veţi putea trăi  împreună cu autorul  – Dreptul de a fi neuitaţi  – 

Gabriel Cheroiu: 

Modernitatea expresiei literare, pe care unii ar cantona-o în detașamentul difuz, cu identitate incertă, al postmodernismului, nu se rezumă doar la epatanta biogenetică, adică la schimbarea destinației sau a rutei unor termeni consacrați în jargon anatomic. Așadar, Dan Tipuriță nu este un simplu acar semantic: el propune o nouă fiziologie a sentimentelor Se pare că nimic din ceea ce i întâmplă lui Dan Tipuriță nu-i poate distrage atenția de la resorturile lăuntrice ale sistemului deschis cu autoreglare, prin care se definește făptura lui organică. Metaforele nu-l mai iau prin surprindere, odată ce le-a identificat sursa, traseul și modul de manifestare Dar, fără nicio îndoială, Dan Tipuriță va rămâne ca autor al unui parcurs estetic încă neexperimentat, la noi, până în clipa de față, ceea ce nu este lucru puțin. „Deșerul deslușirilor biogenetice” (sub aura epidermei) îl recomandă și, totodată, îl obligă. 

Ana Dobre:

Dan Tipuriță, poetul care a inventat poezia biogenetică, își propune să descrie lumea din interiorul creației pentru a o aduce într-un inteligibil accesibil doar aleșilor. Când vorbește despre formula lirică a acestei poezii, Dan Tipuriță nu se raportează la creație în sensul biblic al unicității ei, ci, mai degrabă, în sensul științific al universalității, al unității în diversitate. Instalat în interiorul creației, în lumea aceasta a celulelor, a hematiilor, hormonilor, enzimelor, neuronilor, ca o conștiință universală, el meditează asupra multiplului raport al omului cu lumea, ca microcosmos – corpul uman, și macrocosmos – lumea ca reprezentare obiectivă, în dubla relaționare spațială și temporală. 

Ana Dobre: 

Povestea pe care o construiește în cuvinte Dan Tipuriță este propria poveste, acea „altă lume” în care aspiră să se regăsească în idealitatea ființei sale și în puritatea gândului creator. În lumea aceasta a idealității, cititorul virtual invitat de poet în casa poeziei sale poate vedea „o altă lume”, „desigur altceva”. Acest „desigur altceva”, crede poetul, „va cânta alt puls la corzile întinse”, iar înfiorările cărnii se vor resimți „pe tâmpla cu aripile ninse”. În această poezie a celulei, a biologiei și a cărnii fremătătoare în pulsațiile ei vitale se află și vitalitatea spiritului, a ideii. Spiritul nu există în afara cărnii, iar dualitatea aceasta conține filosofia poetică a lui Dan Tipuriță, creatorul poeziei biogenetice.

Aureliu Goci: 

Poetul Dan Tipuriță are o structură mai complexă și apăsat modernistă , adică postmodernistă, de poet solicitat de sfârșitul omului și perspective apocalipsei. Religiozitatea poeziei d-lui Dan Tipuriță se generează paradoxal, dintr-o viziune scientistă , foarte obiectivă asupra vieții, cu o rezoluție indestructibilă, de adevăr matematic, cum ne avertizează autorul din perspectiva poeziei biogenetice. Domnia sa face parte din acei poeţi care au venit din afara filologiei, din afara literaturii, a trebuit să descopere literatura de la 0 prin propriile intuiţii, propriile lecturi şi astfel a ajuns la adevărurile generale. Poezia sa are o voce personală , de aceea spun că este un poet foarte mare, un poet de rang înalt 

Nicolae Georgescu: 

Poezia biogenetică a lui Dan Tipuriţă tinde să se reverse în cititor cu scopul de a-l forma oarecum, el aduce o artă poetică implicată, întru totul interesantă – propune, de fapt, încrengătura de poeme pe o temă dată, construcţia interioară ca energie creativă . E o poezie autentică, scrisă cu grijă la construcţie, cantabilă pe alocuri ( hrănindu-se aproape exclusiv, aş zice, din comparaţii, sau revărsându-şi asupra cititorului  metafora torenţială ce nu-ţi dă răgaz să te depărtezi de text şi imagini, te implică într-o lectură continuă  

Lucian Gruia: 

În conluzie, poezia biogenetică inventată de Dan Tipuriţă reprezintă o lirică de pionierat. Introducerea denumirii celulelor: globule roşii, neuroni etc nu este supărătoare întrucât autorul ştie că nu trebuie să se păstreze în abstracţiunile fizico-chimice ci să exprime relaţia lor cu sentimentele umane. Prin acestă contribuţie, poezia sa este neomodernă, dar nu postmodernă întrucât nu ia în răspăr idealurile umane 

Elisabeta Iosif: 

Iar cheia vieții se definește prin iubire, ca în volumul poetului Dan Tipuriță, devenind o aspirație, ca arhetip simbolic al cărții sale metaforice, ”a.d.n.-ul fericirii”. În poemele sale metafora fulgerândă atinge cerul poeziei, comparația e șocantă, convingându-ne să recunoaștem ”organul de măsurat fericirea,/ așa cum este ea,/ doar o iluzie care plutește la marginea tristeții,/ ca răsăritul după o noapte de insomnie,/ scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii,/ coala de hârtie a frunții pe care-ți scrii prima poezie a ridurilor, pentru că și ea/, fericirea, ca și tine,/ are un a.d.n. prin care-și transmite genetic darul de a fi înțeleasă 

Ion Lazu: 

Şi iată, oricât ar părea de ciudat, o nouă lovitură ca de „teatru” ne este pusă în scenă: Dan Tipuriţă revine la poezie! Cu arme şi bagaje. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Reluând de unde întrerupsese, restabilind circuitul… Pun toate astea pe hârtie, ca atunci când le voi citi să   mi se pară cât mai  adevărate…  

Victoria Milescu

Poezia biogenetică a lui Dan Tipuriță este unică în felul ei și prin această singularitate  va face parte din patrimoniul literaturii române

Eliza Roha: 

Dl. Dr. Dan Tipuriţă se înscrie în lirica actuală cu o poezie interesantă, în care acribia cercetătorului se împleteşte cu imaginaţia artistică, poezie scrisă cu talent şi asumare profesională, a cărei originalitate se remite din obişnuitul cotidian, ne dezvăluie o altfel de înţelegere, superioară, cuceritoare, îmbrăcând în splendid şi mister tot ceeace a lăsat natura pe pământ. 

Doina Sterescu Sântimbreanu: 

Dan Tipuriţă face parte din acea stirpe a românilor aleşi care, în amiaza vieţii ajung să redescopere comoara vârstelor trecute într-un orizont actual universal.Poetul îmbrăţişează celula biologică – pe cea a familiei şi pe cea a neamului – într-un tot de care se simte responsabil atras, ca şi cum salvarea, mântuirea prin cuvânt ar fi singura cale. 

Gheorghe Stroia: 

Poetul Dan Tipuriţă scrie o lirică vibrantă, puternică, debordând de energie, în care problemele curente ale vieţii fac parte dintr-o piesă de teatru, pe scena căreia există soluţie sau răspuns la orice. Îmbrăcând tonul uneori grav filozofico-meditativ, poeziile lui ne postează faţă-n faţă cu un întreg univers dilematic, ce se desprinde de cel comun prin expresivitate, originalitate, modul direct de adresare, descinderea în şi din cotidian, spre regăsirea eului şi construirea propriilor stări ori trăiri pozitive

 

Dan Tipuriță și poezia biogenetică

Cred în destinul meu, împăcat în sine cu moştenirea genetică, hazardul şi cumpăna societăţii.
Mai cred in poemele geneticii, anatomiei, histofiziologiei, născute în universul trupului omenesc, în lumea auzului, vazului, osteocitelor, hematiilor, ca o adoraţie a Tainei.
Că roşia poezie a alveolei pulmonare s-a născut treptat din catrenele verzi ale stomatelor, precum sângele din sevă:
“nervurile/ în frunză/ cu sânge s-au înroşit/ între un zâmbet trist/ şi vena cavă”
Păstrez în cromozomi aproape jumătate din genele frunzei, încă din primăvara existenţei.
Din lup urletul paleostrămoşului nostru comun.
Caut vocala asemănătoare vocii calului.
În genom am genele acestora, cât timp moartea e doar o plăsmuire medicală.

Dorinţa mea a fost în special în “Heterozis” să mă adâncesc în fascinanta lor poezie cât mi-a permis nezădărnicia, cu perpetua încercare de a defini :
“ Cât sunt din mine om/ cât sunt de înger/ când stau însufleţit/ într-un polen de pom/ aşteptând un flutur/ să mă prefacă în sânge » (Heterozis).

  • A poeziei mele a fost doar să o recite.
    Am început să scriu de la 10 ani. Primele publicaţii au fost poezii sau fragmente apărute în revistele literare din adolescenţă.
    Între timp cenaclul.
    Am intrat apoi într-un fel de tunel, al vieţii, de voie, de nevoie, cu staţii precise la care nu se mai putea coborî, pentru că se urcau mulţi îmbulzindu-se.
    Ani după ani.
    La coborâre am publicat într-o suflare paisprezece cărţi, ca după o prea lungă flămânzire a hârtiei.

Cred că, dacă în poezie încă nu s-a născut  curentul ” biogenetic”, el ar fi trebuit de mult adoptat. Pentru că este cel mai apropiat de templul sufletului, pentru că ea, metafizica realității urmează magiei eredității, pentru că însăși comoara genetică este fundația trupului, iar trăirea, liantul enzimal prin care ne unim zilnic nisipul secundelor.

În poezie, metafora este prima genă a unui cromozom din genetica îngerilor.

  • Iar această poezie, inventată în lumea neuronului meu, eu am numit-o poezie biogenetică

Opera literară

Volume proprii

1 -Versuri de demult -volum de poezie- ed. Semne 2012

  1. Diamante pe coroana albă –poezie ed. Semne 2012
  2. -Goodbye Florida –volum de poezie-  ed. Semne 2012
  3. -Vânzătorul de iluzii –volum de poezie -ed. Semne 2012
  4. -Heterozis – volum de poezie -ed .Semne 2012
  5. – Filogenie –  volum  de  poezie  antologic,  cuprinde  selecțiuni  din  primele  5  volume  apărute  anterior  ed. Semne 2012
  6. -Plecați, Pământul se mută ! – volum de poezie ed. Semne 2014
  7. -Cromozomi din genunchi de femeie –volum de poezie ed. Semne 2014
  8. -Magia eredității -volum de poezie –ed. Semne 2015
  9. -Genetica îngerilor –volum de poezie ed. Semne 2015A.D.N.-ul fericiriivolum de poezie –ed. Betta 2016
  10. A: D: N:ul fericirii–Să ne iubim deşertăciunile- volum de poezie -ed. Betta 2016
  11. La sărbătoarea genei cu dragoste- volum de poezie ed. Betta 2016

14 – Dreptul de a fi neuitaţi –volum de poezie ed. Betta 2017

15- influxuri exotice -vol. de poezie ed. Betta 2017

16 – încoronarea macilor –  vol. de poezie ed. Betta 2018

17 – diastola zborului alb    – vol de poezie ed. Betta 2018

Volume colectiv 

1.- Meridiane lirice-Antologia universală a poeților români contemporani –volum de poezie  ed. Armonii Culturale 2012

2-  Paradigme virtuale  – volum de poezie  ed. Pim 2014

3.-  Antologie de cenacluvolum de poezie-  ed. Cetatea cărții 2015

  1. Referinţe critice  – selectiv şi cronologic 

Ion Lazu – Cuvânt de regăsire

Doina Sterescu – Tânăr în amurgul maturităţii

Gheorghe Stroia –Poetul Dan Tipuriţă

Ioana Grigore – Citindu-l

Elisabeta iosif – Corolele iubirii

Aureliu Goci  –  Mărturisesc

Eliza Roha  – Astăzi avem un regal poetic

Nicolae Georgescu – Metamorfozele viului

Vasilica Ilie –  Poezia biogenetică a lui Dan Tipuriţă

Lucian gruia – Să ne iubim deşertăciunile şi celulele

Geo Călugăru – De cum am descis cartea

Mihai Antonescu – Dan Tipuriţă e implicat

Aureli Goci – Câmpiile sufletului şi misterele fericirii

Geo Călugăru – De ţinut şi luat aminte

Victor Atanasiu – Contrar fizionomiei

 

 

 

 

Reclame

Un răspuns la Despre mine

  1. Sa traisca tata socru! Vreau sa va prezint poezia dv. fostului meu profesor de romana Teodor Capota. M-am gandit ca inainte de a-i spune de poezia dv. sa va spun dv. de poezia lui. Aici sunt cateva catrene. Daca va duce-ti pe facebook si cautati Teodor Capota il puteti gasi.
    DEFAZARE
    Situaţia-i critică,
    Noi facem politică…
    În Ucraina vin cazacii,
    Lui Ponta-i tremură gacii…

    Vizita lui Ponta

    Căţeluşul pechinez
    S-a dus în măreaţa Chină,
    Se gudură şi se-nchină
    Pentru un boţ de orez…

    CHE GUEVARA DE DÂMBOVIŢA

    În acest Guvern sinistru
    Vieţuieşte-un Prim-ministru
    Care-a devenit vedetă
    Gata numai de vendetă…!

    SINUCISUL NAŢIUNII

    Un puşcăriaş notoriu
    A ieşit din…sanatoriu,
    Deliciul televiziunii
    Şi eroul naţiunii… (sic! ) …tir!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s