Arhive pe autori: dantipurita

prin crengile arterelor

acum și vântul a devenit o strădanie a aerului întru destăinuire și-a colorat neuronii cu patima răbdării i s-a uscat și mersul pe cornișa timpului are un fel anume de a păși de parcă i s-a făcut și lui lehamite … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

potecile arterei

ar trebui să umplem cu zâmbete spațiile albe ivite între semeni prin porțile epidermei să ne deschidem intrările și atunci nici n-ar mai fi nevoie să ne mai ascundem sau să ne pictăm alte chipuri cu penelul voinței – lăsați … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

trebuie spânzurate !

am isprăvit lucrarea substanței cenușii acum pot s-o arăt cu văzul printre gene ca pe un miez de noapte strălucind a zi în credința sacră a judecății mele am crezut că pot a schimba o lume cu pana sau condeiul … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

schimbarea la față

  prea suferim în noi de zor şi trăncăneală de crăpatul pietrei cu minciuni sadea ne-am molipsit în creierii sângelui de-o boală pe care nici blestemul n-o poate vindeca suntem înfricoşaţi ca de-o descumpănire ne cade pasu-n glezne fugind de … Continuă lectura

Publicat în la vest de stânca temporalului | Etichetat | Lasă un comentariu

în planul vertical

mi s-a născut dorinţa de cărămidă nouă vreau altă tencuială pe zidul facial un fel de bronz turnat pe tâmplele amândouă care să-mi ţină fruntea în planul vertical şi eventual o schelă cu trup ondulatoriu precum lumina-şi poartă în slavă … Continuă lectura

Publicat în la vest de stânca temporalului | Etichetat | Lasă un comentariu

atenție cad frunzele !

mi-a rămas înțelesul înafara cunoașterii l-am adulmecat cu simțul meu olfactiv pe câțiva neuroni specializați în arta descifrării i-am îndreptat către școala intuiției în folosul gândirii mi-am pus la muncă întreaga liniște a acestei după amiezi de duminică am și … Continuă lectura

Publicat în la vest de stânca temporalului | Etichetat | Lasă un comentariu

strănutul frunzei de toamnă

nimeni nu ne mai vindecă de metehnele secolului ! ar fi nevoie de un nou bisturiu cu lama tăioasă ca frica de moarte ar trebui să umblăm cu el la vedere eventual la reverul bunului simț să umplem cu vorbe … Continuă lectura

Publicat în la vest de stânca temporalului | Etichetat | Lasă un comentariu