Arhive pe autori: dantipurita

floarea de gheață

luasem pe după umeri o iubire nouă îi căutam culoarea prin nervul rahidian mi-o pictau în minte retinele amândouă ea mă privea ca floarea de gheață de pe geam îmi luminasem fruntea cu ea și tâmpla dreaptă cu ea-mi hrăneam … Continuă lectura

Publicat în Legende biogenetice | Etichetat | Lasă un comentariu

toți ne iubim regina mirabilă din Saaba

la albul mers al lunii adăugăm un pas un salt către niciunde precum ne duce gândul suntem și noi ființe din câți am mai rămas drept purtători de rime cât ne-o mai vrea pământul căutători de ceață prin neuronii minții … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

unde ești copilărie

mergeam la școală singur la braț cu un ghiozdan iubeam o călimară și o peniță boantă o uniformă albastră în care locuiam de care mă lipisem ca broaștele de baltă scriam cam paralel o cale a mea ferată adesea mă … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Lasă un comentariu

femurul timpului

nu știu de ce noi am stăpânit cei dintâi mersul în gol am fost campioni la concursul căderilor repetate până și lancea din rana coastei lui Dumnezeu e acum înfiptă în nerăbdările noastre chiar și femurul timpului cel care ne … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

strălucitoarea scânteie

am înțeles ! mi-a fost dat să trăiesc într-o lume fulgerată aici mi s-a oferit metafora vieții ontogenic cred că am trecut și prin dimensiunile raiului aici am fost chemat și eu să dau numele cele mai frumoase lucrurilor simt … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

două lepidoptere

s-au troienit visurile noastre mai sus de cărările vederii niciun izvor nu mai alunecă pe lacrimi chiar e o mirare cum ne-a înghețat același gând în pînza aceasta nouă a cascadei tocmai acuma când învățasem să fugim unul împrejurul celuilalt … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

înnămolit în plictiseala ploii

mamă e-atâta ceață-n lume de parcă toți ne-am privi prin ochiul sticlos al unui pește trăit sau printr-un solz de gheață brumată am ales să alergăm cu cea mai scurtă răsuflare fugim în noi de foamea ei de istovire m-am … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu