Arhive pe categorii: cu zâmbetul născut în nervul vag

potecile arterei

ar trebui să umplem cu zâmbete spațiile albe ivite între semeni prin porțile epidermei să ne deschidem intrările și atunci nici n-ar mai fi nevoie să ne mai ascundem sau să ne pictăm alte chipuri cu penelul voinței – lăsați … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

am început

am început şi noi să luminăm înălţimile aşa ca viitoare stele previzibile dar nu ştim de acum ce strălucire vor avea cerurile care vor urma ce culoare de lumină vom coborî pe viitorul pământ ce drumuri vom deschide sufletelor înzăpezite … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

epiderma cenuşie

și astăzi Dumnezeu a neglijat lumina dimineața s-a născut plină de răni o sângerare dureroasă în căderea ploii dar și așa oamenii s-au legat la cap cu bandajul asfaltului și-au înfundat în timpane câteva claxoane și doar sus în slava … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

în gara inimilor stacojii

azi ne-am mai înţelepţit cu un oftat l-am auzit bârfind prin triajul alveolelor sufla şi a pagubă în fluierul laringelui pastoral ne scosesem la păscut aerul cu o întreagă turmă de sentimente dar iată că am reuşit să ne regăsim … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

la vest de stânca parotidei

am reuşit să-mi împachetez cu grijă zilele trăite pe câteva le ţin dosite în colţul cel mai umed al ochiului arareori ies la vedere chemate de aroma vreunui zâmbet tandru uneori mă strigă pe nume numai aşa pentru a-şi memora … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

o nouă vedere

nu de adâncul pământului am reuşit să mă vindec pentru că şi eu sunt una dintre celulele lui ci de aerul cerului cel rănit de prealunga armă a răsuflării sau de curgerea prea fierbinte a ochilor mei prin râurile abruptului … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

ca la gambitul zilei

în scoarţa cerebrală pe dreapta şi mai sus locuiesc pe-o stradă într-un cartier cu sfinţii acolo-mi duc povara cuvântului de spus trăgând de frâul limbii la căruţa minţii de multe ori îl port precum cataramanul pe ape liniştite alteori cuminţi … Continuă lectura

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Lasă un comentariu