Arhive pe categorii: Galopul alb

femurul timpului

nu știu de ce noi am stăpânit cei dintâi mersul în gol am fost campioni la concursul căderilor repetate până și lancea din rana coastei lui Dumnezeu e acum înfiptă în nerăbdările noastre chiar și femurul timpului cel care ne … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

două lepidoptere

s-au troienit visurile noastre mai sus de cărările vederii niciun izvor nu mai alunecă pe lacrimi chiar e o mirare cum ne-a înghețat același gând în pînza aceasta nouă a cascadei tocmai acuma când învățasem să fugim unul împrejurul celuilalt … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

înnămolit în plictiseala ploii

mamă e-atâta ceață-n lume de parcă toți ne-am privi prin ochiul sticlos al unui pește trăit sau printr-un solz de gheață brumată am ales să alergăm cu cea mai scurtă răsuflare fugim în noi de foamea ei de istovire m-am … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

fulger la prima vedere

  de când ochiul mi s-a îndumnezeit în calea către propria ființă am căutat fericirea prin scufundări repetate dar am găsit-o aici în cromozomii mei ei mă decăzuseră din dreptul de a zâmbi îmi încarceraseră râsul într-o grimasă mi-au condamnat … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

graalul ochiului

  am dori și noi să ne mai contaminăm cu buna dispoziție a lucrurilor însorite cu extazul înrourat al firului de iarbă Doamne ! atunci ne-am îmbrățișa cu toate celulele noastre așa unii pe alții ne–am cinsti sinapsele axonilor cu … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

clipele nevorbite

acum în emiratul stăpânirii de sine e liniște și chiar aici la hotarul trupului s-au stins ferestrele numai pe tejgheaua barului de la mezanin se mai consumă câteva halbe de gânduri se mai pot sorbi câteva clipe fluide și nevorbite … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu

între bine și rău

sunt mândru de înseninarea frunții că și-a lepădat genele încruntării epidermice dar pe soclul încercănat al orbitei încă îmi bate o ploaie rece în statuia privirii stau între bine și rău înconjurat de sârma ghimpată a unei voci răgușite m-a … Continuă lectura

Publicat în Galopul alb | Etichetat | Lasă un comentariu