Arhive pe categorii: Încoronarea macilor

dragoste de țigan

iubito-ţi recomand un trai nomad sub cortul zilei casă ca de piatră eu pot să-ţi sap în râul lunii vad pentru căruţa inimii de şatră să ne iubim sub coviltirul scund cât sorb din miezul nopţii răsăritul ca ochi de … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

pe cărări bătute

mereu am stat la dreapta îndepărtării tale deasupra zborul vieții un cort ca un timpan ne odihnea auzul în lungul undei sale mai caldă ca tăcerea din care ne-ntrupam a fost în noi un murmur de sânge o chimie de-mbrățișare-a … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

unde ești copilărie

mergeam la școală singur la braț cu un ghiozdan iubeam o călimară și o peniță boantă o uniformă albastră în care locuiam de care mă lipisem ca broaștele de baltă scriam cam paralel o cale a mea ferată adesea mă … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Lasă un comentariu

o altă înțelegere

  o iubire stângace îmi ieșise din mâneca destinului ca o farsă cerută de poporul propriilor celule eu n-o înțelegeam trimisesem spre ea câteva fioruri / numai așa cu gând de împăcare dar ele au rămas acolo nevăzute prin preeria … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Lasă un comentariu

degeaba

li s-a scurtat şi astăzi zorilor perdeaua poţi auzi soarele căscând de sub pervaz o rază-i fierbe-n steaua de pe ocean cafeaua alta-i leagă hamul zilei pe grumaz e trist ca-ntr-o beţie după o noapte lungă cu o lună nimfomană … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Lasă un comentariu

genele penițe pentru condeie mi-s

în cele din urmă mai bem şi câte-un gând mai răsucim o vorbă din buze pe-ndelete mai şi cădem ca frunza plutind către pământ doar ascunzând sfiala legănării bete sau cu nepăsare mai zămislim un zvon îl înfăşăm cu vorba-l … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Lasă un comentariu

și fugeam

peste copaci bătea de vânt o pală o tremurare ca o șoaptă a milei un aer strâmt o răsuflare goală de suspin uitat pe prispa zilei nu era loc nici pentru vorbire i se rupsese vocii glasul gurii timpanul îmi … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Lasă un comentariu