Diamante pe coroana alba

STELUŢA

E vremea preschimbării stelelor în rouă,
timpul de aşteptare al zilei s-a încheiat,
pâinea nopţii e împărţită-n două,
una spre pomenire, alta spre iertat.

Tu caută-ţi steluţa în rouă dacă poţi
şi tăinuieşte-o-n lacrimă sub pleoapă,
vor coborî în zori cetele de hoţi
cu razele după un bob de apă,

să-ţi fure din priviri abisul tău căprui
ascuns după un curcubeu de geană,
închide-ţi ochii să nu dai nimănui
steluţa din privirea ta drept vamă.

Doar seara să o arunci în constelaţii,
când astrul tunde iarba în apus,
să nu mai strălucească pentru alţii,

numai privirea mea ne e de ajuns.

DOUĂ CUVINTE

Te-aştept să vii pe litera din ziar
trecând ca un vârtej prin semafoare,
alături răsucim pe-un fus orar
acelaşi fir de viaţă curgătoare.

Ne ştim de-atâţia ani şi tot mai rar
cuvântul se desparte de articol,
ne-am scris aceeaşi soartă într-un chenar,
am înroşit acelaşi auricul.

Acum tu eşti o literă-ntr-un titlu,
eu, descompus, silabă-ntr-un cuvânt,
hârtia s-a-nvechit urmându-şi ritul,
cu amintirea unui brad căzând.

Curând ne vom divide într-un multiplu,
hrănind aceeaşi floare cu pământ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s