lungul drum al frigului spre vară

Image result for imagini frumoase cu primăvara

gestul crengilor a început să foșnească
prin muta lor vorbire bate un vânt de cuvinte
e o șoptire discretă ca a frunzelor de toamnă
chiar acum
s-a apropiat de sfârșit gestația iernii și curând
va începe nașterea distocică a primăverii

deja a fost trimis pe străzi un fluid de tinere raze
iar în muguri
a început o hărmălaie de nedescris
se aplaudă ieșirea pe bulevardele sevei
a primelor zvonuri de frunze
iar noi

le vom vedea întâi
pe cele ce au traversat
lungul drum al frigului spre vară
încă din epoca toamnei
și de la care au rămas câteva artefacte pe care
paleontologii le denumesc atât de ploios
amintiri

Reclame
Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

cu albastru senin

Related image

s-a decretat lăsarea la vatră a claxoanelor
va fi în sfârșit liniște în orașul timpanului
vom auzi doar fâlfâitul aripilor de argint
porumbeii poeziei vor putea zbura liberi
pe stânca parotidei va crește din nou
floarea șoaptelor frumoase
vor putea ieși nestingherite pe străzi
noile zâmbete născute în nervul vag
noi vom picta timpul
cu albastru senin al acestui capăt de secol
iar dragostea noastră va fi o poezie frumoasă
pe care o vom recita
plimbându-ne prin parcul capilarelor noastre
abia înflorite

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

spre cuibul amiezii

Image result for imagini frumoase cu răsărit de soare

până la capătul vederii
e o cale de o azvârlire de privire
sau de mijirea unei noi închipuiri așa
precum ai traversa viața cu pași mărunți
ocolindu-i gropile anilor ei ca pe o amăgire

o clonare a nimicului
pentru vidul imens ce va urma

dar acum
trăiesc într-o casă cu ferestre albastre
cu dantela răsăritului la geamuri
aici diminețile și-au lăsat rând
ca să îmi intre în simțuri

eu le admir răbdarea rânduirii lor cronologice
nici măcar nu le aștept
de teamă să nu plâng la plecarea lor

ar fi un fel de alunecare
a sufletului de la pervazul trăirii.
un stol de porumbei
un zbor ca al timpului
spre cuibul amiezii.

Publicat în zâmbetul se naște în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

ca la gambitul zilei

Image result for imagini frumoase cu zaruri

în scoarţa cerebrală pe dreapta şi mai sus
locuiesc pe-o stradă într-un cartier cu sfinţii
acolo-mi duc povara cuvântului de spus
trăgând de frâul limbii la căruţa minţii

de multe ori îl port precum cataramanul
pe ape liniştite alteori cuminţi
îl cumpăr pe celule sau îl câştig ca banul
apoi îl vând pe-o jertfă de treizeci de arginţi

e alb precum sclerotica în globul ocular
e negru ca orbirea în bolile retinei
îl mai obţin cu pulsul la câte-un joc de zar
pe clipele trăite ca la gambitul zilei

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Lasă un comentariu

arcul fermecat

 

Related image

mai port la brâu jungherul zilelor de ieri
cu el împartu-mi încă feliile de viaţă
cu firmituri mai umplu punga de păreri
ce-mi vor hrăni ideile schimbărilor la faţă

cât sângele-n artere mă leagănă prin corp
mai duc încă-n lectica tidvei neuronul
pe care-l pun la munca trăirii cât încord
arcul fermecat al vieţii ca tot omul

dar parcă-aş avea ochi în loc de hamatii
sprâncenele de plasmă îmi sângerează iară
îmi împart timpul în prea multe felii
şi nu le pot trăi în viaţa aceasta rară

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

nelepădarea de zâmbet

Image result for imagini cu răsărit de soare

spălate sub meninge pe toate le-aş dori
şi bunele şi rele şi câte sunt pe lume
ascunse-n neuroni ca stelele în zi
prin sârmele ghimpate dintre axoni anume

m-aş lepăda de sânge în crângul capilar
pe el stă prea întins seninul ca ispită
din cerul epidermei unde îmi plouă rar
pe trupul hărăzit ochiului orbită

dar nu m-aş lepăda de zâmbet sau de râs
cel fluturat pe buze ruşu-alb ca steagul
sus pe catargul şirei unde în mine îs
însuşi imnul vieţii pe care-l cântă vagul

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu

fluture de noapte

Image result for imagini frumoase cu fluturi de noapte

stau la un pas de mine sau cât mi-a mai rămas
din cel ce-şi poartă tâmpla fluturând ca steagul
sunt cel ce-şi lasă clipa pe-o piatră de popas
şi-ascultă cum îi plânge un nerv în suflet – vagul –

sau mă aşez alături tăcut pe prisma frunţii
stau cu cromozomii şi genele la sfat
vorbim de mersul lumii sau cum crescură pruncii
ce ne-au plecat în lume străină-n lung şi-n lat

şi nu ne dau nici semne din răul cel de bine
aşa cum nici o ploaie nu cade din senin
doar zgomotele veştii prin curţile vecine
pe unde latră câinii care mai spun când vin

oricum şi aşteptarea nu vine de haram
şi nici nu vrea să plece cu voia vrerii sale
eu totuşi mai aştept să pice din tavan
vreun fluture de noapte cu veşti între petale

Publicat în cu zâmbetul născut în nervul vag | Etichetat | Lasă un comentariu