Sângele, un râu oarecare

Mi-am îmbrăcat pentru duminică vremea

şi rostul l-am scos din dulap, cel curat,

mai ţin de glezna fantomelor lenea

picioarelor grele , de care-s legat,

mă doare spaima de noi începuturi,

ca apa-n spinare de râu mă încord,

stomacul e insectarul de fluturi

înviaţi de lumina aprinsă sub cord,

caut rugăciunea de aseară în palme,

tăciuni din visurile nopţii sub unghii.

– Ce drum ar urma apa serilor calme

de-ar urca orizontul plutirii, ce frânghii,

ce umbre să-mi scot din trup îndreptar?

( Sângele nu-i decât un râu oarecare).

Simt faţa ca pe o frunză de arţar

şi zâmbetul ei care învaţă să zboare.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s