Arhive etichetă: Aparitii Dan Tipurita

cântec de şatră

iubito-ţi recomand un trai nomad sub cortul zilei casă ca de piatră eu pot să-ţi sap în râul lunii vad pentru căruţa inimii de şatră să ne iubim sub coviltirul scund cât sorb din miezul nopţii răsăritul ca ochi de … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Etichetat , | Lasă un comentariu

Frumoasele catrene

noi am ajuns frumoşi două catrene tăcuţi cu orbul tâmplelor cărunţi privirile sunt drumuri sub sprâncene între ochii noştri două punţi visul nu mai pleacă-n cercuri largi nici nu mai zboară  pe aripa minţii cuvintele-au plecat printre săraci se vând … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat , | Lasă un comentariu

La malul serii

-ascultă pietrele recitând poezii ! altfel de ce s-ar înfiora atingerea apei? e o mătase fluidă în glasul acestor vocale un clinchet surd ca o şoptire a curgerii în el stă ecoul îmbrăţişându-şi sinele încât şi liniştea şi-a lăsat trena … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat , | Lasă un comentariu

Fructele

acum umerii tăi goi sunt fructele trupului pe care tu în sfânta şi naiva ta feciorie le-ai adus la vedere dar le pipăie cu lăcomie privirile murdare iar mie uite mi-e frică să nu le pângărească viermii înflămânziţi după secretul … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Soartei

Te-am cunoscut de mică, de când te-am tras la cărţi, erai de treflă, sau parcă erai de pică, mă căuta viaţa cu degetul pe hărți dar eu eram în tine, în ochii tăi, adică un fel de jucător în sălile … Continuă lectura

Publicat în CARTILE LUI DAN TIPURITA | Etichetat , | Lasă un comentariu

Cartea de poezie

uite mi-au apărut deja câteva riduri trase la malul ochilor ca niște lotci de pescari aduse la țărm poate că în balanța timpului răul a cântărit mai mult decât binele nu totdeauna mi-am cufundat în fericire obrazul ca într-o călduroasă … Continuă lectura

Publicat în Să ne iubim deșertăciunile | Etichetat , | Lasă un comentariu

Poetul cromozomilor

din nou îmi sprijin umbra pe călcâie să nu i se pară drumul zilei lung voi participa la nașterea unor noi sentimente ca cel de iubire a patriei trupului un patriotism profund al celulelor ce nu se apleacă după sensul … Continuă lectura

Publicat în Să ne iubim deșertăciunile | Etichetat , | Lasă un comentariu