Arhive etichetă: Aparitii Dan Tipurita

Poetul cromozomilor

din nou îmi sprijin umbra pe călcâie să nu i se pară drumul zilei lung voi participa la nașterea unor noi sentimente ca cel de iubire a patriei trupului un patriotism profund al celulelor ce nu se apleacă după sensul … Continuă lectura

Publicat în Să ne iubim deșertăciunile | Etichetat , | Lasă un comentariu

Verighetele speranţei

m-am săturat de catecolamine de pasul șovăielnic al sentimentelor m-am săturat le aud noaptea tropăind prin podul pieptului până și inconștientul țesuturilor a început să mă judece am gestul mângâierii întunecat și rece privirea mi se pierde într-un galop de … Continuă lectura

Publicat în Să ne iubim deșertăciunile | Etichetat , | Lasă un comentariu

o înserare

precum stăm acum pe malul vorbei și-i pescuim ca din aer cuvintele mai și privim la verdele ce-i curge spre noapte sau la sandaua lunii ce neglijent calcă pe-un colț din rochia uitată a zilei și uite a început lumina … Continuă lectura

Publicat în Să ne iubim deșertăciunile | Etichetat , | Lasă un comentariu

Păsările colibri

până la urmă tot voi ajunge pe strada cea mare urcat pe voce ca într-o caleașcă calul pulsului îmi va bate toaca în ritmul drumului de la utrenie până la vecernie căci toate gândurile fac salturi la trap transport câteva … Continuă lectura

Publicat în A.D.N.-ul fericirii | Etichetat , , | Lasă un comentariu

drumul închis

i-aș decoji luminii marginea de zi să-i rămână numai jertfa de întuneric chiar mersului i-aș decoji zgomotul pasului prea se aude strigătul somatic al oaselor femurul țipă când aruncă dureros cu zarul rotulei se nimerește numai numărul său câștigător poate … Continuă lectura

Publicat în A.D.N.-ul fericirii | Etichetat , , | Lasă un comentariu

cu propria dispariție

la plecare mereu îmi număr cromozomii am grijă să așez câte unul în albumul familiei chiar dacă pe drumul acela lung mai las câte o genă pentru reîntoarcere mai am o singură Himalaie de urcat strada ei este cea mai … Continuă lectura

Publicat în A.D.N.-ul fericirii | Etichetat , , | Lasă un comentariu

moartea codrului

și chiar visam bejenii în subcarpații getici adesea îmi cânta din frunză luna căprioarele îmi rumegau vorbirea doar ele înțelepțeau tăcerea prin ochii adânci sticloși și vă asigur că atunci când a venit monstrul cu fălcile tăioase am văzut în … Continuă lectura

Publicat în A.D.N.-ul fericirii | Etichetat , , | Lasă un comentariu