Arhive etichetă: dan tipuriță fericire

unul lângă altul

dintotdeauna din pământ ne-am hrănit fiinţa lăcomitelor noastre trebuinţe zilnic avem dreptul la o felie de foame putem pescui în apa neîncepută a setei dacă vrem tâlhărim amurgul pentru un strop de întuneric iluminăm bezna cu strălucirea visurilor neîmplinite rotim … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Etichetat | 1 comentariu

o dimineață

era o târguială între zi şi noapte se negocia misterul căderii în lumină un fel de năruire a visurilot toate se tocmise preţul trezirii la centimă ieşiseră pe străzi raze de-mprumut vederi înţeţoşate şi câteva claxoane chiar şi un vînt … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

zigotul

de azi am hotărât să nu mai vreau ce vream nici sângele să-mi curgă nici inimă să-mi bată nici gânduri să îmi fiarbă ca ţuica la cazan şi nici să le beau fruntea vederii care-mbată îmi trag pe ochi pleoapa … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

fericirea că sunt

m-au îmbătat fluturii cu raze de soare clipesc din aripa unui duh răvăşit mai scriu câte-o rimă seducătoare pe drumul vorbei mărturisit mă ascund răbdător sub pleoapa luminii în castelul lacrimii cu părul cărunt ea-mi ucide vederea cu săgeata retinei … Continuă lectura

Publicat în Dreptul de a fi neuitaţi | Etichetat | Lasă un comentariu

În cele din urmă

  m-am hotărât să înfiinţez partidul fericirii aici desigur voi fi şi eu ales preşedinte voi pune pe liste câteva raze de soare doar ele ştiu să lipească pe nori afişe electorale aşa ca să nu se poată desluşi prezicerea … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ucigaşul

să ştiţi că de câteva ori am ucis am ucis plânsul care se preschimbase într-o viitură a lacrimilor prea îmi înecase suprafaţa întunecată pe globul nepământesc al vederii pentru asemenea potop nu se inventaseră corăbii nici porumbeii cei albi ai … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Atât de aproape

trebuie să  mai găsim în artere puţin sânge curat cel din care se alăptează inima copilăriei să căutăm în corola nării  dulcele parfum al jucăriilor noastre roase de gesturi necontrolate în auz   ritmul jucăuş al numărării poetice cel dinaintea jocurilor … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat , | Lasă un comentariu