Arhive etichetă: dan tipurita ganduri

halba

ce ţap din piele albă de sticlă rubicond ! şi cum îl mângâi tandru cu palma mea bălaie ! doresc să-i sorb suflarea din laptele ei blond cu bucla înspumată ca norii mulşi de ploaie îl vreau cu delumina cea … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

gândul

mi se întâmplă să rănesc un gând cu ceasul rău cu o vorbă sau cu o faptă sunt eu alesul palma de pământ ce-i ţin sămânţa pe sub tâmpla dreaptă îl ud cu mintea de sub dor de lună îl … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

marele zid

s-a răsculat ochiul vederilor urâte vrea harul frumuseţii vedere de statui nuduri nemurite şi câte şi mai câte mai sunt pe lumea asta în ochii nu ştiu cui vrea fioruri dulci imagini sub pleoape să-şi legene corneea în transparent hamac … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

steaua căzătoare

fugeam de tine ca de noaptea mumii să nu-mi furi urma paşilor din mers tu mi-ai lipit de buze gustul lunii mai rece ca sărutul scurt şi şters acum sub harul ţinerii de minte te mai recit cu visul sub … Continuă lectura

Publicat în influxuri exotice | Etichetat , , | 1 comentariu

În cele din urmă

  m-am hotărât să înfiinţez partidul fericirii aici desigur voi fi şi eu ales preşedinte voi pune pe liste câteva raze de soare doar ele ştiu să lipească pe nori afişe electorale aşa ca să nu se poată desluşi prezicerea … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat , | Lasă un comentariu

Frumoasele catrene

noi am ajuns frumoşi două catrene tăcuţi cu orbul tâmplelor cărunţi privirile sunt drumuri sub sprâncene între ochii noştri două punţi visul nu mai pleacă-n cercuri largi nici nu mai zboară  pe aripa minţii cuvintele-au plecat printre săraci se vând … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat , | Lasă un comentariu

o înserare

precum stăm acum pe malul vorbei și-i pescuim ca din aer cuvintele mai și privim la verdele ce-i curge spre noapte sau la sandaua lunii ce neglijent calcă pe-un colț din rochia uitată a zilei și uite a început lumina … Continuă lectura

Publicat în Să ne iubim deșertăciunile | Etichetat , | Lasă un comentariu