Arhive etichetă: dan tipurita poezii

să vorbim Marie

să vorbim Marie hai să ne-amintim să ni se audă vorba curgând pe dinafară ne-am adunat în noi copii de când ne ştim cu ghiozdanul vieţii ascuns la subţioară pe atunci aveam cultul ideilor frumoase deschideam altarul verii argintii adunam … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

lume-i tot mai multă oameni tot mai rari

eu îmi port ca omul timpul la picior îl ţin strâns în lesă latră la secundă îl hrănesc cu zilele mele uneori roade osul serii câte o noapte lungă cu paleta frunţii jonglez ochi căprui două stele unde îmi ascund … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

e-mail către vedere

te-ai retras în mine poate că te-am chemat precum un apus pe la zori de cină un fel de făptură dinspre înserat spre izvorul lunii cu lumină lină eu ca şi tine eram aşteptarea îmi curgeam apa încet în spre … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

încarceratul

  eu nu mă număr printre cei aleşi m-au dus deşertăciunile-n ispită un lanţ de pofte necurmate ce-şi trăiesc păcatu-n glezna-mi ruginită le-aud trăgând de fiecare pas un imn ca deţinuţii la-ntâmplare scrâşnet murmurat din ce-a rămas celula zilei neîncăpătoare … Continuă lectura

Publicat în Încoronarea macilor | Etichetat | Lasă un comentariu

oraşul

s-a-mbolnăvit oraşul şi-a pus pe frunte-un nor scufiţă de răcoare cu ciucuraş de lună ca-ntr-un tablou de noapte dintr-un alt decor în galeria străzii de tot dispreţul bună l-au acuzat de multe că-i labirint de fum că îşi răsfaţă ochii … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

caldă mângâiere

a început iubito să-nmugurească-a vară a înfrunzit apusul şi răsăritu-o zi soarele e-o floare cu petala rară dar va fi fierbinte cândva când va fi eu privesc ferestrele puse la uscat toate înşirate pe frânghia străzii încă se mai scurg … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat | Lasă un comentariu

scriitorul

în cele din urmă mai bem şi câte-un gând mai răsucim o vorbă din buze pe-ndelete mai şi cădem ca frunza plutind către pământ şi ascunzând sfiala legănării bete sau cu nepăsare mai zămislim un zvon îl înfăşăm cu vorba-l … Continuă lectura

Publicat în nenominalizat | Etichetat | Lasă un comentariu