Arhive lunare: februarie 2020

Cred că de lehamite, mofturi și plictis ne-au plecat urmașii în tot jur-împrejurul. Ne-a rămas suspinul. Iar eu așa cum mi-s, plimbându-mi plumbul umbrei. Rotula și femurul. Nu sunt suferind de trupul meu nemers în care-mi legăn gândul ca-ntr-un hamac … Continuă lectura →

  Eu am romanul meu pe care mi-l trăiesc, închin cu el pahare de gânduri clandestine, împărţim de noapte acelaşi pat frăţesc, pe lună plină versuri de taină, anonime. Doar uneori el scrie de soartă, alandala, cu pagini foarte triste, … Continuă lectura →

Iubitele, acum, s-au răspândit prin lume, mi-au luat cu ele plânsul și râsul și frisonul, și cocii și bacilii, într-o povară anume, așa, în traista pielii, cărând-o ca tot omul. Unele-au pus-o în cârca spinărilor de vânt, ca pasărea furtunii … Continuă lectura →

–