Precum vă spun, stăteam
la ușă, resemnat
să se deschidă odată, să prind doar o felie,
măcar un leac-speranță
pentru- acel morb ciudat
ce mă îmbolnăvise de o tristeţe.
Vie.
Şi dintr-odată uşa iernii s-a deschis
şi-a apărut o zână cu un parfum de soare,
cu un miros sălbatic şi umed,
mai precis
un fel de primăvară cu zâmbetul în floare.
Atunci am înțeles: prognosticul nu-i grav,
pot încă să-mi mai port deșertăciunea-n spate,
primăvara asta eu nu voi fi bolnav
de morbul pandemiei .
În rest doar:
-Sănătate!
DAN TIPURITA - SCRIITOR 
De pandemie , avem atata frica
O zi ne cade, una ne ridică
De frumusetea versului ce-i scris in carte
Ma rog de bine si de sanatate!