Chirurgul

Eu am absolvit cursul de pământologie,
știu să sap morminte. Și urne fac. Din lut.
Decupez schelete din cărnurile argilei,
vă spun din artefacte dacă m-am născut.

Acum mă lupt cu-un virus mai altfel, mai cumva,
dar am uitat cu timpul ca pe-un oftat duelul
îmi caut alte arme în amintirea mea,
eventual o slujbă de pomenire-n Bellu.

Mi-au interzis plecarea, şi zâmbetul şi râsul
şi mersul cu himera iubirii ce-o aveam ,
sunt arestat în casă, mă mulţumesc cu dusul
vederilor în lacrimi de sânge pân-la geam.

Dar am un bisturiu, sunt îndârjit pe treabă,
voi încerca să-mpart viața pe felii,
apoi s-o vând la piață pe-un umăr de tarabă
pe săptămâni, pe zile, pe ore. Pe vecii.

Chiar de nu voi vinde nimic, poate nici plânsul,
dar dacă vreun client s-o apleca spre ea,
şi voi zări în hăul întunecat dintr-însul
vreo coasă, voi fi sigur că e iubita mea.